Focar de incultura.
Urasc ideea de a face parte dintr-un cartier la fel de tare cum urasc persoanele care fac parte din el. E jalnic. Toti acei oameni care n-au nicio ocupatie decat sa stea pe banca, sa manance seminte si sa joace table si carti cu vesnicul flacon de bere langa ei. Tineri, batrani, copii, nu conteaza varsta, toti la gramada! Sunt mai ceva ca si ciupercile dupa ploaie. Nu suport gandul de-a cobori pana la magazin, de-a duce gunoiul sau de-a face o plimbare pana la garaj. Nu suport sa-i vad in fata ochilor, nu suport sa trebuiasca sa-i salut. Poate asta e si motivul pentru care sunt perceputa ca o increzuta si o insuportabila. Fluieraturi din partea baietilor, priviri si comentarii malitioase din partea scarbelor care cine stie ce-si imagineaza. Probabil ca m-as uita vreodata la “barbateii” lor. Va rog sincer sa-mi puneti streangul la gat daca am sa ajung vreodata intr-o situatie de genul asta.
Abia astept sa decolez de-aici. Pacat de parinti…ca sunt nevoiti sa ramana in continuare in focarul asta de prostie si incultura.
Caiet de doleanţe. 