Hotarare

Sunt suparata. Sau mai bine spus dezamagita. De fapt, nici eu nu stiu. Cert e ca…sunt.

Mi-am dat seama ca functioneaza de fiecare data. Fara exceptie. De ce nu se poate incheia o zi pe care o consideram chiar buna in acelasi mod in care a inceput, habar nu am.

M-am hotarat, intr-un final apoteotic, sa-mi calc in picioare pasivitatea (timiditatea, stangacia, prostimea?) si sa incerc sa ma integrez cum se cuvine in echipa. Vorba lui Lapusneanu, „daca voi nu ma vreti, eu va vreau”. Nu am fost intampinata la usa cu flori si nici nu mi s-a asternut covorul rosu sub picioare. Am fost, sunt si presimt ca voi fi si in continuare ignorata de un antrenor (foarte probabil) xenofob. N-am sa ajung la niciun meci miercurea, fiindca am ore de fiecare data. Si lunea ramasa o mai salt din cand in cand din cauze vreunei raceli sau vreunui meci pentru care (in mod evident) n-am fost selectata. Nimeni nu-mi spune cat de bine joc. Nici macar ca joc. De fapt, de cele mai multe ori, nimeni nu-mi spune nimic (legat de joc, ca in momentul in care vine vorba de bani si de taxe de liga, brusc, subit si dintr-o data devin si eu partener de discutie). Cu toate astea, ma hotarasc sa nu mai inghit in sec si sa-ncerc sa-mi anihilez atotprezentul nod din gat. Se pare ca n-am noroc.

Antrenamentul de luni (singura zi in care sunt disponibila) se anuleaza, iar o convocare de ultima ora este stabilita pentru ziua de maine. Da, maine lucrez. Nu, nu ma pot duce.

Si uite asa mai salt inca o saptamana. Si inca o sansa (minima, ce-i drept) de-a demonstra ca stiu sa bat mingea si s-o bag in cos. Big time. Pacat ca nimeni nu pare dispus sau interesat de ceea ce stiu si vreau atat de mult sa fac.

Sunt multi oameni care nu se ridica la nivelul asteptarilor celor din jur si dezamagesc. Dar ce faci cu cei care si-ar da sufletul numai sa nu dezamageasca si sa demonstreze ca au atatea lucruri valoroase de impartasit? Corect, le inchizi usa-n freza si le zici sa cante la alta masa.

Nicio problema. Oricum nu-mi placea cum imi sta parul. Si nu va faceti iluzii. Masa ramane aceeasi. Este vreme. Si sunt pregatita sa astept. O saptamana, trei luni, un an intreg.

Anunțuri

~ de Andra pe 08/11/2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: