What goes around…may not come back.

Niciodata nu m-am purtat asa gandindu-ma sau sperand ca, intr-o zi, mi se va returna serviciul. In primul rand, pentru ca asa am simtit ca e cel mai corect. Si in al doilea rand, pentru ca nu mi-am imaginat ca as putea ajunge de unde am pornit in urma cu…multi ani.

Am incercat de fiecare data sa ma pun in situatia lor si nici macar o data nu s-a intamplat sa ma simt confortabil. Asa ca am facut tot posibilul sa le dau o mana de ajutor si sa le fac viata mai usoara. Daca nu in ceea ce priveste viata sociala, macar pe o suprafata marcata cu linii albe, galbene si portocalii. Le-am cautat cu privirea si nu le-am lasat sa se piarda intr-un spatiu necunoscut. Nu pot sa spun ca le-am inteles perfect, caci nu traisem niciodata starile pe care le experimentau ele in momentul respectiv. Dar m-am straduit.

Cred ca e momentul in care imi dau seama ca ar fi fost unul dintre cele mai mari regrete sa nu fi procedat astfel. Pentru ca am ajuns in acel punct in care tanjesc ca cei din jurul meu sa se foloseasca si de suflet, nu doar de minte si preferinte.

Se pare ca unele roti nu se rotesc si nu se intorc intocmai cum ar fi normal s-o faca. Intepenesc exact atunci cand e mai mare nevoie de ele.

Candva tot voi gasi cale sa le pun in miscare. Doua luni, jumatate de an?
Sau poate sunt prea optimista.

Advertisements

~ by Andra on 13/10/2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: