Aberdeen.uk

P110909_16.47

Se intampla mult prea repede. Si e mai mult decat derutant. E de-a dreptul coplesitor. Sunt mult prea multe sentimente implicate, prea multe stari care, teoretic, n-ar avea ce cauta unele langa celelalte.

Orasul e absolut superb. E locul la care am visat inca de cand eram mica. Oamenii? Relaxati. Diferiti de toti cei de care eram inconjurata pana acum 2 zile.

Recunosc, despartirea n-a fost atat de dramatica precum mi-am inchipuit-o. Insa ce-a urmat a depasit orice asteptare. Rasete isterice, oboseala, frig, vant, ore intregi petrecute intr-un aeroport strain, asteptand cu groaza si emotie check-in-ul. Inca un zbor de o ora, goluri in stomac si o serie de dureri de cap urmate de cateva stari de greata.

“Cum sa pleci asa de-acasa, pur si simplu?” Nu stiu. Posibil sa devina leitmotivul sederii noastre pe meleaguri scotiene. Miss T ma intreaba zilnic acelasi lucru. Ii raspund cu aceeasi intrebare.

E si entuziasm. Un entuziasm dosit undeva in spatele emotiilor si a contradictiilor. Legate de…multe. Persoane, locuri, lucruri spuse care parca nu se adeveresc, certitudini care parca se destrama putin cate putin cu fiecare ora.

Da, e greu. Dar e si frumos. Frumos pentru ca e un privilegiu. Pentru ca mi-am dat seama ca am lasat in urma oameni care ma iubesc.

E dorul de casa care face ca timpul sa treaca atat de greu. Si sa lase urme de lacrimi in asternut.

Toate trec…sau cel putin se atenueaza. In timp.

Cheers! Pentru noi doua, Miss.

P110909_14.11_[01]

Advertisements

~ by Andra on 12/09/2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: