Refugiu. Fara varsta.

Mi-am dat seama ca nu mi-ar fi placut sa-mi petrec cei 19 ani intr-un mediu agitat ce sta sub semnul ingramadelii. Cu toate minusurile lui, oraselul in care am copilarit si maturizat deopotriva mi-a oferit acele lucrusoare pe care nu credeam ca am sa ajung sa le apreciez vreodata.

Pentru ca pot sa ma plimb. Si nu neaparat sa alerg.

Pentru ca pot sa ma bucur de starile pe care le traiesc in liniste. Si nu luand parte la frustrarile celor din jur.

Pentru ca pot sa pornesc dimineata de-acasa si sa parcurg intreg orasul pe jos. Si nu chinuita de aromele din troleu.

Nu e o optiune pentru o viata intreaga. E locul in care cresti, cel pe care il lasi in urma atunci cand esti deja ‘om mare’, coltisorul in care ai libertatea sa te refugiezi ori de cate ori simti ca statutul de adult nu ti se potriveste.

E mirosul placintei cu branza si marar. E glasul mamei care te striga sa vii la masa. E painea cu vinete pe care o infuleci pe scari, in drum spre locul de joaca. Sunt toti copiii din fata blocului care joaca tenis la perete. E papusa Barbie la care visezi cu ochii deschisi.

E o mami mereu tanara, un tati cu mustata deasa si o sora cu ochelari cu rame metalice, par lung, dinti mari si albi.

E cuibusorul in care am avut, am si voi avea mereu 10 ani.

Anunțuri

~ de Andra pe 14/07/2009.

Un răspuns to “Refugiu. Fara varsta.”

  1. e locul care va fi mereu acasa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: