RE: Scuze si viziuni din partea unui simplu elev.

Recunosc, n-a fost poate cel mai potrivit mod de a-mi varsa nemultumirile si, cu siguranta, nici cuvintele pe care le-am folosit nu sunt tocmai flatante.

Si eu, la randul meu, consider ca a te lua de aspectul fizic in incercarea de a spune o serie de nemultumiri este josnic si nu denota decat lipsa de maturitate. Si pentru ca, la fel ca tot poporul needucat, am facut-o si eu, imi cer scuze. Intr-un mod cat se poate de sincer.

Nu incerc sa gasesc scuze si motive fictive. Am zis ce-am zis. N-ar fi trebuit s-o fac. Sau poate…sub o alta forma. Si eu am frustrari. Cu totii avem. Din pacate, am si acele momente in care spun prea multe. Nu ca n-ar avea un oarecare fundament, doar ca felul in care o fac lasa de dorit. Au fost nervi. Prea multi. Probabil tocmai de aceea ar fi trebuit sa las sa treaca o zi si de-abia pe urma sa-mi regrupez frustrarile si sa le dau o alta forma. Si pentru asta imi cer inca o data scuze.

De unde si pana unde? Pentru ca nu mi se pare normal sa trebuiasca sa scot bani din buzunarul meu (de fapt, al parintilor) sa recuperez ceea ce nu se face la clasa. L-am luat ca pe un refuz de a fi ajutata. Chiar daca existase o favoare. N-am uitat precedenta mana de ajutor acordata, doar ca nu am mai pomenit-o. De ce? Fiindca momentul in care am fost refuzata era cel in care aveam cea mai mare nevoie. Si exact atunci nu mi-a fost acordat. Nu cer ca lumea sa fie la picioarele mele. Nu am coroana pe cap si nici nu am pretentii de printesa. Vroiam doar sa fructific cateva ore in care practic nu se facea nimic. Si as fi fost recunoscatoare. Pentru ca nu mi-e greu sa multumesc si sa recunosc meritele cuiva.

Exista unele pretentii si asteptari. Mai ales cand vezi ca cel din fata clasei are potential si poate sa te aduca la un anumit nivel de cunoastere. Vorba aceea, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Insa in momentul in care la catedra exista un om valoros, direct proportional cu valoarea cresc si asteptarile. Si e frustrant la sfarsit sa tragi linie si sa constati ca in urma unui an intreg n-ai ramas cu aproape nimic. Nu contest faptul ca exista si exceptii, ca exista cazuri in care o serie de probleme proiectate undeva pe un fundal al vietii private te impiedica sa-ti faci treaba asa cum s-ar cuveni. Insa consider ca viata privata n-ar trebui sa interfereze (atat de mult) cu cea din incinta scolii. Pentru ca, in ciuda aparentelor, unii dintre noi chiar au de suferit. Si vor sa munceasca.

Nu vreau sa para ca ceea ce fac eu aici e sa judec. Oricum ar sta lucrurile, imi pare rau pentru cele intamplate.  Nu e un alter ego de-al meu cel care scrie aici, e doar unul care se simte mai liber si mai putin constrans sa spuna ce are de spus. Chiar daca uneori n-o face in cel mai etic mod de cuviinta.

De ce in scris si nu fata-n fata? Pentru ca, recunosc, nu sunt atat de puternica precum imi place mie sa cred. Pentru ca nu am curajul de a face vreo critica la adresa cuiva in timp ce ma priveste in ochi. Pentru ca oral, de cele mai multe ori, cuvintele capata cu totul alt sens decat cel dorit de mine. Sunt multe nemultumiri care, pe cat sunt de puternice, pe atat de repede se si estompeaza. Nu exista vreo diferenta intre cea pe care o chinuie frustarea si cea de-a doua zi. E vorba doar despre o persoana care trece prea repede de la o stare la alta si de aceea simte nevoia sa astearna in scris ce are pe suflet. Pentru ca altfel totul se evapora prea repede. Nu e ipocrizie.

Nu vreau ca in urma mea sa ramana parinti care sa aiba de suferit pentru ceea ce scriu eu aici. De aceea, imi cer inca o data scuze pentru forma pe care am dat-o anteriorului post. Si pe care, pentru ca sincer nu ma caracterizeaza, il voi sterge.

Anunțuri

~ de Andra pe 10/07/2009.

2 răspunsuri to “RE: Scuze si viziuni din partea unui simplu elev.”

  1. you shouldn’t have erased it. it was good.

  2. of, nu am apucat sa il citesc pe cel vechi si poate din acea cauza nu inteleg acest post. Inteleg ce vrei sa spui dar nu si pentru ce iti ceri scuze.
    Poate ca nu ar fi trebuit sters postul. Acum poate ca nu am dreptate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: