„Restul e tacere. Pana suna de pauza.”

Sunt fragmente din gandurile Cristinei in care ma regasesc…in totalitate. E exact ceea ce as fi asternut si eu pe hartie. Poate doar ca nu intr-un mod atata de…frumos. Si unic.

„Cred ca poti masura gradul de cunoastere al unei clase atunci cand incep sa muste din sendvisul tau, ceea ce aduce-in mod surprinzator-un sentiment placut de familiaritate si de compatibilitate. (…)

Apoi, timpul trece si sentimentele se slefuiesc si tu odata cu ele. Incepi sa-ti privesti colegii ca o parte din tine, dar nu genul acela de parte pe care il exprimi cand zici ca mama e o parte din tine sau tata, ci ceva atat de bine integrat in sufletul tau, incat te intrebi daca nu esti tu cel integrat in acel ceva atat de maret. (…)

Nu am cantarit niciodata o clasa dupa acel termen pe care unii il numesc ‘unitate’. Unitatea nu sta, dupa parerea mea, sa fie toti de acord sa plece de la ultimele ore si nici in teme, nici chiar in excursii. E un ideal la care te raportezi in timp ce razi cu ei, plangi cu ei, vorbesti cu ei, cresti cu ei. (…)”

Anunțuri

~ de Andra pe 10/06/2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: