Scurt review.

Au fost si panglicile. A fost si meciul de adio. A fost si balul. Toate la foc automat. Doua zile in care s-au petrecut mai multe decat intr-o luna intreaga.

Ploaie, frig, discursuri, fuste scurte, terasa si manele. Cam acestea sunt cuvintele care reusesc sa rezume cel mai bine ce a insemnat ziua de joi. Urasc sa trebuiasca sa spun cateva cuvinte cand vine vorba despre final. Orice fel de final. Mi-e atat de frica sa nu cad in clisee, incat mai bine ma rezum sa spun trei cuvinte si nimic mai mult. Ei bine, n-am facut nici acum exceptie. Bine, ca si cele trei cuvinte le-am pregatit cu o zi inainte, asta e deja alta poveste. Ca le-am uitat acasa si a trebuit sa spun pe loc ce-am pe suflet, asta e cea de-a doua poveste. Sincer? Mult mai bine decat vreun discurs de 2 pagini, invatat pe de rost si rostit privind in gol, ca in fata unui perete care nu simte nici sa dai cu pumnul in el. Da, e o aluzie.

Mi-am propus sa nu m-apuc de smiorcait. Cel putin, nu de pe acum. Am vreme sa ud camasile colegilor la banchet. Ca n-am reusit fac ce mi-am propus…e deja cea de-a treia poveste. Ciudat, m-au poticnit lacrimile tocmai la cuvintele venite din partea unei profesoare pe care nici nu pot sa afirm c-o respect. Care imi trezeste indiferenta si atat.

A fost si meciul de adio. O sala goala, un ‘arbitru’ din clasa a 10-a, un singur antrenor. Si totusi, cel mai fain pe care l-am trait. N-a mai contat nici scorul, nici ca am fost conduse, nici ca am condus. Doar noi si nimic altceva. Si cand spun noi nu ma refer doar la echipa din care fac parte, ci si la cea impotriva CU care am jucat. Si la care tin atat de mult.

De bal ce sa mai spun? Oarecum dezamagitor. Doua, trei momente care au reusit sa ma faca sa rad, o pantomima in timpul careia mi s-a facut pielea de gaina (e de bine) si un blond cu care m-am distrat facand planuri in timp ce trei tipe se chinuiau sa danseze pe scena, o prietena care mi-a marturisit cu lacrimi in ochi ca de-abia in ultima repriza a meciului a inceput sa realizeze ca altul nu va mai exista. In rest…un premiu si un after party ce a tinut pana la ora 1. Ca mai mult n-am reusit sa-mi tin ochii deschisi.

12 iunie. Atunci chiar ca se termina. De-a dreptul.

Advertisements

~ by Andra on 30/05/2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: