Dorinta si ravna.

“Daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra”, spunea Marin Preda. Si sunt intru totul de acord. Asa cum, daca nu ar exista raul, nu am stii sa deosebim si sa recunoastem binele, asa nici nefericirea noastra nu ni s-ar parea nimic iesit din comun daca nu am asista la fericirea celor din jurul nostru. Intreg arsenalul propriu de sentimente si actiuni se raporteaza la ceea ce simt si fac ceilalti. Momentul in care realizam ca persoana de langa noi are parte de o viata mai buna coincide cu momentul in care dorinta din interiorul nostru prinde viata si incepe sa tipe. Si nu se opreste decat atunci cand obtine ceea ce vrea. Aceasta fericire aflata in posesia altora reprezinta impulsul ce ne determina sa cautam si noi ceva mai bun, sa luptam pentru a ne invinge nefericirea si a dobandi opusul ei.

Cand nu exista termen de comparatie, nu exista practic nici dorinta. Cand nu-ti cunosti decat propriul “teritoriu” , nu-ti doresti sa te extinzi. Insa in momentul in care la orizont apare…acel ceva mai bun, mai frumos, mai satisfacator decat cel aflat in proprietatea ta, ravna isi intra in drepturi depline, transformand oameni pasivi si nepasatori in oameni activi si dornici. Este normal sa fii egoist, este normal sa iti doresti sa fii inedit, este normal sa vrei sa ai tot ceea ce nu au altii. Si in momentul in care aceste lucruri sunt cu neputinta, te multumesti si cu mai putin. Te multumesti sa ai parte macar de-o fericire aflata la acelasi palier cu al vecinului tau, daca nu chiar putin mai mult. Face parte din natura umana, desi nu e tocmai crestinesc sa ravnesti la ceea ce are in plus acesta. De fapt, sa ravnesti in general. Oricum ar fi privita aceasta ravna, ea este parte integranta din ciclul vietii, al naturii. Este strans legata de evolutie…de evolutia noastra ca oameni. Trebuie sa ne desprindem cumva, trebuie sa avem in permanenta un scop, un tel bine stabilit, un motiv pentru care sa deschidem ochii dimineata si sa ne detasam de caldura de sub plapuma. Iar pentru a face aceste lucruri, avem nevoie de un impuls. Sau doua. Avem nevoie de o motivatie, de un motiv real, de o mana care sa ne impinga mereu inspre inainte, o mana care sa ne impiedice sa alunecam inapoi. Indiferent ca este vorba despre dorinta de a-ti achizitiona un I-pod sau dorinta de a ajunge in Scotia la facultate, ea trebuie sa existe!

Anunțuri

~ de Andra pe 26/12/2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: