aer rece, intrebari, disconfort

A fost o perioada rece, posomorata, innorata, iar odata cu ploaia, au incoltit si rasarit multe intrebari la care raspunsurile au aparut…mai mult sau mai putin. Au existat, normal, si intrebari fara vreo urma de sens sau logica, intrebari starnite in mod cert de navalitorul aer rece. In zilele intunecate si deloc binevoitoare, in lipsa de alte ocupatii (sau mai degraba in lipsa de…chef), singura optiune de creare a unui anumit confort psihic, a unui ambient mai placut decat cel de afara, o reprezinta plapuma calda trasa pana pe urechi. Si atunci, in acele momente lipsite de orice urma de entuziasm, motorasul incepe sa functioneze si scoate ca pe banda rulanta zeci de intrebari existentiale. Eu, una, de ceva vreme i-am facut un culcus stabil dezorientarii, care se cam incapataneaza sa plece si insista sa-mi mai stea pe cap ceva vreme. Ce anume a determinat-o sa faca din mine un domiciliu de care este atat de incantata? Asta incerc si eu sa-mi dau seama. Ma simt dezorientata in mai multe privinte. Incep sa ma intreb din ce in ce mai des daca sunt chiar eu cea pe care o vad in fiecare zi in oglinda. In momentul de fata ma identific perfect cu un set de creioane colorate, cate unul pentru fiecare situatie. Ma simt oarecum schimbata…sau mai degraba simt ca ma schimb prea des. Nu stiu exact in ce masura aceste schimbari sunt pozitive sau nu, nu stiu cat de tare se observa acest lucru. Indiferent ca acestea sunt vizibile sau nu, ele se simt.

Dupa indelungi procese de autocercetare si autoevaluare am realizat ca sunt o fiinta complicata. De fapt, asta o stiam de mult. Oricum, cred ca asa suntem construiti cu totii. Mai mult sau mai putin. Exista atat de multe lucruri, fenomene, persoane, pareri care ma influenteaza, incat chiar incep sa intru in panica. E vremea de afara, soarele, ploaia, vantul, e temperatura, e sora mea, sunt prietenele, e muzica. Si aceasta lista nu o pot incheia nicidecum cu “punct”, ci doar cu “virgula” sau cel mult “punct si virgula”. Daca e soare, radiez si sunt extrem de binedispusa. Daca ploua, devin irascibila si tot atat de posomorata. Daca e prea cald, nervozitatea mea atinge punctul culminant. Daca, dimpotriva, e frig, intru intr-un stand-by de-a dreptul enervant. Si ce e cel mai rau, e ca aceste stari variaza de la o fractiune de secunda la alta. Ca sa nu mai pomenesc de muzica. Ea e cea care ma influenteaza intr-o asemenea masura, incat uneori chiar ma sperii. O simpla piesa ma poate face sa plang, creeaza in jurul meu acea atmosfera care te poate convinge ca ai probleme pentru care merita sa suferi. Pana sa ma trezesc la realitate, pana sa realizez ca de fapt chiar nu am pentru ce sa fiu atat de posomorata si trista, poate trece jumatate de zi de intensa suferinta. La fel, indiferent cat de prost ma simt sau cat de nervoasa sau irascibila sunt intr-un anumit moment, o piesa vesela are puterea de a ma transforma intr-un cu totul alt om in mai putin de cateva minute. E fantastic cat de multe pot face cateva acorduri bine alese.

Daca am ajuns la vreo concluzie? Nu stiu, poate ca da, poate ca nu. Si daca am gasit-o, cred ca am s-o tin pentru mine cel putin o vreme.

Anunțuri

~ de Andra pe 25/12/2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: