La urma urmelor, e criza.

E ciudat cum intr-un moment o zi frumoasa se transforma intr-una ploioasa si mohorata. Si nu ma refer la conditiile meteorologice.

“O sa ajungi si tu odata in postura mea si-ai sa vezi cat e de greu..”. A spus cineva ca in situatia in care ma aflu mi-e usor? Caci asta ar fi intr-adevar amuzant. N-am reprosat nimanui nimic, fiindca nu sunt atat de limitata incat sa nu-mi dau seama ca vina nu are stapan in momentul de fata. Singura greseala pe care am facut-o a fost sa nu fiu ipocrita. Sa nu pretind ca sunt mai fericita si multumita ca oricand. Sa nu-mi ascund dezamagirea. E chiar atat de gresit?

~ de diffusolumine pe 31/03/2009.

Un răspuns to “La urma urmelor, e criza.”

  1. stii…in “scotia”(stii tu ce vreau sa spun…) vremea e si mai neprevazuta….iar ploaia e si mai lunga….dar partea faina e mereu curcubeul…pentru ca stii ca o sa apara in cele din urma ;)

Lasă un Răspuns